Poziţia Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi faţă de statutul disciplinei Istorie în propunerile de plan-cadru pentru învăţământul gimnazial

• Post by: Valentin Maier
• February 10, 2024
• No Comment

 

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a lansat în dezbatere publică trei variante de plan cadru pentru clasele V-VIII, în care disciplina istorie este grav afectată şi mutilată. În primele două variante istoria are alocată o singură oră pe săptămână pentru clasele V-VII şi două ore pentru clasa a VIII-a, iar în varianta a treia a mai fost pusă o oră la clasa a V-a. Comunitatea academică din Facultatea de Istorie, profesori şi studenţi, nu poate fi de acord cu o asemenea degradare a statutului disciplinei noastre în cadrul programei de studiu pentru gimnaziu  Această continuă diminuare a locului şi rolului obiectului istorie în şcoala românească a început în anii ’90 nu sub forma unei necesare demistificări a istoriei românilor, ci sub aceea a unei aşa-zise demitizări, care nu a fost, în realitate, decât o încercare de a se înlocui nişte mituri cu altele, şi a continuat în primii ani ai noului mileniu, cu prilejul „certei manualelor”, pentru ca, acum câţiva ani să se propună chiar scoaterea din programa de studiu a clasei a XII-a la liceele cu profil tehnologic şi din cea a şcolilor profesionale. Cu alte cuvinte, s-a început cu „demitizarea”, se continuă cu diminuarea şi va urma eliminarea disciplinei din planurile de învăţământ ale gimnaziilor şi liceelor româneşti.

La fel ca în trecut, nici de această dată măsura nu a fost explicată de IŞE şi nici asumată de vreun grup de specialişti în domeniul istoriei. De obicei, în România se spune că „aşa este în Uniunea Europeană”, numai că, de această dată sau şi de această dată, situaţia nu este întru totul adevărată, pentru că în majoritatea ţărilor din Răsăritul Europei, dar şi în multe ţări din Apusul Europei (Italia, Spania, Austria etc.), istoriei, ca obiect de studiu obligatoriu, i s-au acordat două sau mai multe ore pe săptămână. În spaţiul lăsat liber prin eliminarea unei ore de istorie au apărut ad-hoc, ca multe alte lucruri din societatea românească, două discipline Educaţie interculturală şi Educaţie pentru cetăţenie democratică, arondate claselor a VI-a şi a VII-a, care ar fi trebuit, măcar acestea, legate de disciplina istorie, iar nu lăsate în voia soartei, astfel încât singurul beneficiu, pe care îl vor aduce, va fi încărcarea orarului elevilor cu câte o oră în plus.

Argumente pentru păstrarea sau chiar întărirea statutului istoriei în noul plan-cadru pentru învăţământul gimnazial în România sunt numeroase, unele dintre ele fiind expuse cu claritate în ultima vreme, fie de instituţii de profil (Facultăţile de Istorie din Cluj şi Bucureşti), de persoane publice cu înaltă autoritate academică (Ion-Aurel Pop, Bogdan Murgescu, Alexandru Zub), fie cu prilejul unor manifestări ştiinţifice şi didactice, cum a fost, spre exemplu, cea organizată la Inspectoratul Judeţean Neamţ, încheiată cu un manifest şi o petiţie (Memorandumul de la Neamţ sau Apel deschis pentru redarea locului cuvenit istoriei în sistemul de educaţie din România).

Dintre aceste argumente am aminti şi noi:vocaţia interdisciplinară plenară şi dovedită în timp a istoriei ca obiect de studiu, pe care nici o altă disciplină din domeniul larg, numit „Om şi societate”, nu-l are. Un copil, căruia i se dă posibilitatea să studieze temeinic istoria românilor, istoria Europei şi istoria lumii, ceea ce este imposibil în condiţiile planurilor actuale, se va întâlni cu informaţii din alte „istorii”: istoria religiilor, istoria artei, istoria Bisericii, istoria ştiinţei etc., precum şi din domenii de studiu învecinate: geografie, literatură, filosofie etc., care îi vor fi folositoare în foarte multe situaţii în care viaţa îl va aduce, fie că va trăi în România, în altă ţară a Uniunii Europene sau în oricare altă ţară din lume. Apoi, istoria contribuie decisiv la crearea identităţii româneşti a fiecărui individ, îi arată care îi sunt rădăcinile, cum să înţeleagă prezentul şi, măcar în parte, ce să aştepte de la viitor. Tot istoria, predată şi învăţată în şcoala românească, contribuie consistent la crearea conştiinţei europene a elevilor şi la aderarea deplină la valorile pe care Uniunea Europeană le-a făurit şi le promovează. Care alt obiect, din planul de învăţământ al claselor V-VIII, poate să explice elevilor, cu instrumente specifice vârstei, etapele formării României şi ale Uniunii Europene, dar şi pericolele de la graniţele României (mai ales situaţia grea a românilor din Basarabia) şi ale Uniunii Europene? Noi credem că nici unul, în afară de istorie!Acelaşi obiect, istoria, mult vitregit în ultimele două decenii, crează elevilor deprinderea de a citi şi de a gândi critic, în urma căreia pot înţelege diferenţele între sistemul democratic şi sistemele totalitare din trecut şi de astăzi, precum şi marile drame ale secolului XX (cele două Războaie Mondiale, Holocaustul, Gulagul, deportările şi închisorile politice din România etc.) şi, din păcate, ale prezentului pentru unele părţi ale lumii.

Istoria ne ajută să înţelegem societatea în care trăim, cum s-au produs şi se pot produce schimbările, ne oferă un sens al identităţii personale şi de grup, ne faciliteză operaţiunea vital de importantă de a recepta mesajele predecesorilor noştri, spre a le transmite, după ce le completăm cu ale noastre, urmaşilor noştri; istoria ne inspiră, ne atrage atenţia, ne sugerează pericolele, ne face, în ultimă instanţă oameni mai buni. Fără înţelegerea lumii de astăzi şi a modului cum s-a ajuns la ea, am fi incompleţi şi adesea neputincioşi în faţa provocărilor prezentului.

Dacă una dintre aceste variante de plan-cadrul va fi adoptată, iar istoria nu-şi va recâştiga rolul de disciplină fundamentală, ci va fi diluată şi marginalizată, formarea următoarelor generaţii de români va fi dezechilibrată, lăsând loc în mintea şi sufletele elevilor pentru periculoase neînţelegeri ale trecutului, pentru absorbirea valurilor propagandistice antiromâneşti, antidemocratice şi antieuropene şi chiar pentru primejduirea viitorului României şi al Uniunii Europene.

31 ianuarie 2016,

Decan,
Prof. dr. Petronel Zahariuc

Text preluat de pe site-ul Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi