Cuvântul profesorului Bogdan Teodorescu, secretar general al SȘIR, la dezbaterea finală a planului-cadru pentru școala gimnazială, de la Biblioteca Centrală Universitară (București, 16 februarie 2016)
- Post by: Valentin Maier
- February 10, 2024
- No Comment
Aș evidenția pentru început faptul că membrii SȘIR au participat la dezbaterile privind planul-cadru al școlii gimnaziale și au contribuit consistent pe rețelele de socializare, la posturile televiziunilor locale și în presă. Amploarea prezenței noastre a fost de altfel subliniată și în raportul Institutului de Științe ale Educației, prezentat azi, care a analizat dezbaterea, și unde prima tendință evaluată a discuțiilor a fost cea referitoare la susținerea în planul-cadru a limbii române, istoriei (cu 2 ore) și limbii latine.
În această situație, colegii noștri au acționat ca un grup solidar și omogen, conștienți de misiunea lor în școală, și au promovat con brio un examen al demnității profesionale și al coeziunii de breaslă. Cum toate acestea sunt bine știute și au format obiectul participării la discuțiile de azi și altor ante-vorbitori, îngăduiți-mi să abordez două chestiuni generale: una care ține de contextul dezbaterii și de șansele actualei reforme curriculare, cealaltă – care dezvoltă subiectul principal în ce privește locul și rolul istoriei în planurile-cadru.
Am urmărit cu atenție tot ce s-a afirmat vreme de mai multe ceasuri și am ajuns la încheierea că reglementările propuse survin într-un moment complicat. Profesorul Potolea a spus că nu pot fi raportate la Legea Învățământului nr. 1/2011, care, deși valabilă, e pe punctul de a fi înlocuită cu o altă lege, care ar urma să îi ia locul, fiind în curs de dezbatere. Tot domnia sa a sugerat că definitivarea numărului de ore atribuit fiecărei discipline ar fi bine să se facă abia după ce se vor alcătui noile programe, conținuturile cele mai voluminoase având a primi 2 ore în loc de una. S-a discutat de asemenea și despre caracterul de tranziție al acestor planuri-cadru, o decizie în ce privește alcătuirea lor definitivă și punerea lor în funcțiune fiind de domeniul viitorului, pe care ministrul învățământului l-a fixat la 1 septembrie 2017.
În acest context, ne întrebăm totuși și ce garanții politice au fost formulate în așa fel încât, în condiții de deplină coerență și stabilitate, generația școlară aflată acum în clasa a 3-a, dar la porțile bacalaureatului peste 9 ani, în 2025, să-i fie beneficiară. Preluând discuția esențială, considerăm că revizuirea poziției Istoriei în planul-cadru și adăugarea unei ore celei deja existente se justifică întrutotul prin cele patru scopuri educaționale formulate la art. 4 din LEN 1/2011, unde sunt evocate valorile umaniste, toleranța și interculturalitatea, cetățenia democrată și respectul pentru mediul social și cultural. Toate acestea își găsesc împlinirea mai cu seamă în studiul istoriei, un uriaș inventar de fapte și oameni care au trăit experiențe de viață, cu un mers al lucrurilor care a cunoscut împliniri și căderi, toate ajutând la înțelegerea lumii actuale, de o tulburătoare imprevizibilitate. Astfel, prezentul și trecutul își găsesc completarea firească, iar provocările în fața cărora se află omul lumii prezente și viitoare își pot găsi mai ușor soluția din exersarea valorilor născute din reflecția determinată de cunoașterea istorică. Astfel, interesul arătat Istoriei în școală, inclusiv prin sporirea numărului de ore, a devenit o necesitate de neevitat.