In memoriam Mihai Pârvulescu

• Post by: Valentin Maier
• February 10, 2024
• No Comment

În dimineața zilei de 24 ianuarie, o veste teribilă a căzut ca un trăsnet, în rândul profesorilor si elevilor Scolii Generale nr. 16 „Take Ionescu” Timișoara, a istoricilor din filiala Timiș a S.S.I.R, a multor prieteni și cunoscuți: profesorul, directorul și istoricul Mihai Pârvulescu s-a stins din viață.

Mihai Pârvulescu s-a născut la 10 august 1951 în satul Cervenița, comuna Prunișor, județul Mehedinți, într-o familie modestă: tatăl, Mihai, mecanic de locomotivă, iar mama, Maria, casnică. A urmat școala primară în comuna natală și la Turnu Severin, gimnaziul și liceul la „Liceul Teoretic Nr. 3” Drobeta Turnu Severin (1965-1970), iar studiile superioare la Facultatea de Istorie-Geografie a Universității din Timișoara (1970-1974), Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității Al. I. Cuza din Iași (1975-1979) și la Facultatea de Științe Juridice din Oradea (1998-2003).

După terminarea primei facultății, profesează la școlile din Lumnic (1970-1971), Anina (1974-1975) și Husnicioara (1975-1979), jud. Mehedinți, iar în perioada (1979-1985) lucrează ca muzeograf la Muzeul Regiunii Porțile de Fier Drobeta Turnu Severin, fiind și Șef Oficiu pentru Patrimoniu Cultural Național Mehedinți. În anul 1984 părăsește Mehedințiul și se stabilește în Timișoara, fiind profesor de istorie la Liceul Sportiv „Banatul” din Timișoara (1985-1990) și la Școala Gimnazială Nr. 16 „Take Ionescu” Timișoara (1990-2018), unde a fost numit director adj. în perioada (1994-1998), iar din 1998 și până în ultima clipă a vieții, director. În această perioadă a mai activat ca lector (1991-1995), secretar științific și conferențiar (1995-1998) la Universitatea Banatul Timișoara și lector la Universitatea de Vest Timișoara (1998-2005).

A fost un dascăl cu vocație, manifestând multă dragoste pentru elevi și respect față de părinții acestora. Mărturie stau rezultatele elevilor la concursurile și olimpiadele școlare și opțiunile pentru Școala Generală nr. 16 ”Take Ionescu”, de multe ori peste posibilitățile de școlarizare a unității de învâțământ.

Pregătirea de specialitate, cunoștințele manageriale, rigoarea, calmul, arta relaționării, l-au impus drept unul dintre cei mai performanți directori ai județului. A investit timp, răbdare, pasiune pentru ca școala pe care o conduce să fie atractivă și în pas cu cerințele vremii. Nu întâmplător, mulți identificau școala cu numele directorului, iar expresia „îmi dau copilul la Pârvulescu” devenise uzuală pentru numeroși părinți.

A iubit cu pasiune istoria neamului și a locurilor unde a trăit, fiind un cercetător riguros. Mărturie stau zecile de studii și articole publicate, cele cinci cărți de autor și doctoratul obținut în 1998, la prestigioasa Universitate Babeș-Bolyai, sub coordonarea regretatului istoric Nicolae Bocșan, și el trecut mult prea devreme în lumea umbrelor. De aproape două decenii, istoricii și iubitorii de istorie din județ își îndreptau pașii pentru a sărbători ziua de 24 ianuarie, la școala lui Pârvulescu. Sesiunea de comunicări științifice cu participare națională și intenațională „Școală și societate în Banat” era cea mai importantă manifestare de omagiere a Unirii lui Cuza din județ, iar comunicările prezentate erau tipărite în volumul „Școală și societate în Banat”, al cărui fondator și redactor-șef a fost prof. dr. Mihai Pârvulescu, volum ajuns în acest an la numărul 15.

În anul 2011 a reactivat filiala Timiș a Societății de Ștințe Istorice din România, a atras noi membri din învățământul preuniversitar, universitar, de la Muzeul Banatului și de la Arhivele din Timișoara, reușind să o impună în rândul filialelor cu o activitate remarcabilă. Mai mult, în vara aceluiși an, a organizat la Timișoara Cursurile de vară ale SSIR, iar în mai 2017, Consiliul Național. Pentru a stimula și pune în valoare cercetările membrilor filialei, începând cu anul 2015 a tipărit revista filialei ”Studii și cerecetări istorice bănățene”, premiată de conducerea SSIR.

Activitatea didactică, managerială și științifică i-a fost recunoscută și apreciată, obținând numeroase premii și distincții, cele mai importante fiind Diploma „Gheorghe Lazăr”, clasa a II-a, acordată de Ministerul Învățământului, în anul 2007 și Premiul „A. D. Xenopol”, acordat de Societatea de Științe Istorice din România, în anul 2011.

Indiscutabil, Mihai Pârvulescu a plecat mult prea repede dintre noi, dar a lăsat în urma sa o școală dorită de mulți elevi și părinți, cerecetări riguroase privind învățământul bănățean și, mai ales, amitirea unui om de mare omenie, un altruist capabil de orice efort pentru a-și ajuta semenii și un excelent organizator de manifestări științifice.

Lumea scolii și cea a istoricilor bănățeni a rămas mai săracă prin plecarea lui Mihai Pârvulescu la cele veșnice. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe cel care a fost profesorul, directorul, istoricul, dar în primul rând Omul, Mihai Pârvulescu.

prof. dr. Dumitru Tomoni, vicepreședintele SȘIR