Relu Stoica, Runcu. Comuna de dincolo de păduri. Monografie, Buzău, Editgraph, 2014.

Din seria lungă a monografiilor de sate, iată acum și o mai veche lucrare, desigur revăzută și adăugită la a doua sa ediție (prima, în 1998), al cărei obiect este această comună vâlceană, din extremitatea vestică a județului, în zona stațiunilor balneare Călimănești, Olănești și Govora și la mică distanță de Râmnic. După standarde acum bine cunoscute, avem aproape totul despre această pitorească așezare de la poalele munților și în vecinătatea pădurii, cu precizarea cadrului geografic și toponimiei, cu o istorie lungă începută cu urme paleolitice, din păcate insuficient cercetate, și cu primul document cert de atestare din iulie 1532, cu evoluția teritorial-administrativă, populația și traiul, economia, viața religioasă, învățământul, sănătatea, viața culturală și monumentele. O consistentă succesiune de biografii evidențiază oamenii locului, cu contribuții semnificative în toate domeniile. Apărut la Buzău într-o ținută grafică atrăgătoare, volumul are drept autor chiar pe un fiu al satului, domnul profesor Relu Stoica. Această regularitate editorială este de-a dreptul impresionantă, 12 titluri în ultimii 12 ani, între care și monografia școlii generale din Runcu, apărută tot anul acesta.

Ștefan Grigorescu Mănăstirea „Sfinții Voievozi”, Slobozia Slobozia, Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, 2013, 160 p.

Vechea ctitorie a lui Matei Basarab, „un rug aprins în inima Bărăganului”, dar și o excepțională fortificație la granițele dunărene ale Țării Românești, beneficiază acum de un splendid album de artă, din care nu lipsește nimic esențial. Minunate imagini surprind edificiul la dimensiunile sale prezente sau după reproduceri de epocă din secolele anterioare, tabloul votiv și frescele, icoanele și obiectele de podoabă, tipăriturile vechi din colecția mănăstirii, precum și câteva aspecte din viața locașului în anii din urmă.

Textul prezintă sintetic așezarea și istoria de patru ori seculară a mănăstirii, ansamblul arhitectural (biserica, clopotnița, incinta stăreției și chiliile) și slujbele, sărbătorile și ascultările acolo organizate.

Autorul, colegul nostru Ștefan Grigorescu, doctor în istorie, profesor la Urziceni și președinte al filialei SȘIR, a răspuns astfel unei solicitări a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, pentru care era recomandat de seria lucrărilor sale anterioare, între care Inscripții din județul Ialomița a apărut sub același înalt patronaj în 2009.

După 1990 cu deosebire, mulți profesori interesați de istoria locală s-au dedicat cercetării trecutului școlilor în care au profesat o perioadă mai lungă sau mai scurtă, uneori cu excelente rezultate, concretizate în monografii nu numai de valoare documentară. Aproape centenar, Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău a făcut în 1969 obiectul unei asemenea investigații. Lucrarea pe care v-o prezentăm, cu un alt autor și cu cincizeci de ani mai târziu, …nu doar continuarea, ci și completarea operei antecesorului. Într-o bună tradiție, istoricul acestei instituții de cultură este segmentat pe trei mari perioade ordonate în jurul celor peste 40 de ani de regim comunist, înainte (1919-1948), în vremea (1948-1989) și evident după (1990-2013), cu toate schimbările pe care le-a cunoscut școala noastră de-a lungul atâtor reforme. Nici școala din Buzău n-a rămas în afara lor și urmărim astfel cum un liceu de fete s-a transformat în școală medie, mai apoi din nou în liceu, pentru ca în anul 2000 să devină colegiu național. (more…)

Cătălin Ionuț A. Florea Monografia comunei Orbeasca, județul Teleorman Editura Paco, București, 2012.

În 700 de pagini, format mare, 188 de planșe și 10 capitole, ne este înfățișată o monografie aproape completă a unei comune cu trei sate, Orbeasca de Sus și de Jos și Lăceni, de pe Câmpia Găvanu-Burdea, pe valea râului Teleorman, în centrul județului cu același nume.

De la chestiuni generale despre trecut, instituții și persoane, la nenumărate detalii care dau culoare și uneori și miez, e prezentă (more…)

.

Istoria Universităţii „Babeș-Bolyai” Coordonator: Ovidiu Ghitta Autori: Ioan-Aurel Pop, Doru Radosav, Ionuţ Virgil Costea, Judit Pál, István Csucsuja, Cornel Sigmirean, Marcela Sălăgean, Emilia Cismaș, Szilárd Tóth, Attila Gábor Hunyadi, Mihai Teodor Nicoară, Tamás Lönhárt, Vasile Vese, Ana-Maria Stan Cluj-Napoca, Editura MEGA, 2012, 394 p. ISBN 978-606-543-222-2

.

Un volum superb, bogat ilustrat, realizat de un larg colectiv de specialiști de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, care prezintă istoria acestei instituții de la colegiul iezuit din 1579-1581 până în zilele noastre. Spre deosebire de memoriile instituționale segmentare din alte lucrări, în acest volum sunt integrate în mod firesc nu doar universitatea românească de după 1919, ci și colegiile reformate din secolele XVII-XVIII, Institutul de Medicină și Chirurgie întemeiat în 1775, Universitatea „Ferenc József” din anii 1872-1919 și 1940-1944, și Universitatea „Bolyai” din anii 1945-1959.

.

Coordonatorul volumului, Ovidiu Ghitta, este decanul Facultății de Istorie-Filozofie începând din 2008, și totodată unul dintre promotorii reînființării unei filiale clujene a Societății de Științe Istorice din România.