George Topîrceanu Memorii de război București, Humanitas, 2014, 228 p. ISBN 978-973-50-4646-7

Sub acest titlu s-au publicat în anul centenarului Primului Război Mondial două volume de proză ale unui poet foarte popular în anii interbelicului, ambele inspirate din experiența sa de front: înfrângerea de la Turtucaia și drama de a se afla printre cei 28 000 de combatanți români ridicați de armata bulgară de pe câmpul de luptă. Au urmat pentru autorul nostru aproape doi ani de prizonierat petrecuți în mai multe lagăre, la Branko – în Macedonia răsăriteană, la poalele Munților Rodopi în preajma Pirin Planinei și la gara Nadejda în apropiere de Sofia, arestații fiind folosiți la lucrări feroviare. În fine, bolnav într-un spital din capitala Bulgariei, poetul a fost în cele din urmă eliberat la insistențele unui prieten din România (C. Stere). Scrise la 20 de ani după cele întâmplate, memoriile lui Topârceanu au o notă particulară: de la Kaiserul Germaniei zărit întâmplător și până la camarazii de suferință, el caută neobosit în mizeria și haosul conflagrației bunătatea și omenia. Și atunci, se întreabă tot el, dacă știm cu toții că războiul e o calamitate pentru civilizația noastră, de ce nu îl desființăm. Într-adevăr, de ce?

Sabina Cantacuzino Din viața familiei Ion C. Brătianu 2 vol., Humanitas, București, 2013-2014, 316 p. ISBN 978-973-50-3461-0

În colecția „Memorii și jurnale” se reeditează cartea Sabinei Cantacuzino, sora mai mare a fraților Ionel, Vintilă și Contantin Brătianu, consacrată, așa cum îi spune și titlul, vieții de fiecare zi în familia marelui om politic și nu numai. Cele două volume, apărute în anii ‘30 ai secolului trecut, acoperă nu doar viața tatălui – Ion Brătianu (1821-1891) – ci și anii neutralității și ai participării României la Primul Război Mondial. Pe toată această lungă întindere de timp, autoarea reunește sub acest titlu nenumărate întâmplări, parte petrecute la Florica (în Argeș), parte la București (în a doua lor reședință), unele pline de savoare, din care nu lipsesc nașterile, căsătoriile și înmormântările, petrecerile de familie, sărbătorile de Crăciun și de Paști, vizitele în străinătate și relațiile cu prietenii apropiați. Un portret plin de simpatie li se face, de la cuvenita distanță protocolară, și suveranilor României.

Volumul I se încheie cu moartea lui Ion Brătianu, iar în această ediție se adaugă volumului al doilea și o anexă de însemnări manuscrise continuate până în ianuarie 1941, la data rebeliunii legionare.

Autoarea, descrisă la rândul ei în memoriile urmașilor ca o persoană dinamică și energică, de o frumusețe imperială, foarte cultivată, cu preferințe muzicale remarcabile, a fost în toate la înălțimea misiunii pe care și-o asumaseră Brătienii. În umbra unei vieți dedicate familiei și actelor de caritate, ea și-a însoțit tatăl, fiindu-i secretară în anii lui târzii și a fost de multe ori consultată de frații ei mult mai celebri. Exemplu de simplitate și modestie și de trudă neobosită pentru binele țării, care transpare din aproape fiecare pagină a acestei cărți, face obligatorie lectura ei pentru cei ce își doresc o carieră politică.

Maude Rea Parkinson Douăzeci de ani în România (1889-1911) București, Humanitas, 2014, 240 p. ISBN 978-973-50-4441-1

Din seria „străini care ne iubesc țara”, iată și acest volum vechi de aproape un secol, în care o englezoaică își prezintă impresiile despre România după douăzeci de ani petrecuți aici. În viața de fiecare zi profesoară de limbi străine pentru copiii elitelor bucureștene, autoarea este de fapt pretutindeni curioasă și amuzantă, memoriile ei fiind o sursă sigură pentru cei ce doresc să cunoască societatea românească din la belle epoque, anii fericiți de dinaintea primului mare război. Familia Regală, guvernul și Parlamentul, industriașii și negustorii, țăranii (inclusiv la 1907), școala și Biserica, stăpânii și servitorii, Bucureștii și Sinaia, Tache Ionescu și soția lui englezoaică, împreună cu mica lor menajerie (din care nu lipsesc un urs și o maimuță), toți și toate sunt privite cu căldură, simpatie și afecțiune. De altfel, pentru Maude Parkinson, „românii sunt un popor cu desăvârșire admirabil”.

Cartea a fost scrisă după ce autoarea se întorsese acasă, în 1921, și mai cu seamă după ce atrăsesem atenția întregii lumi pentru prestația soldaților noștri în Primul Război Mondial.

Volumul este tradus și prefațat de profesorul Constantin C. Ardeleanu, de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, președintele filialei SȘIR din localitate.

.

Nichita Adăniloaie, Amintiri, București, Lumina Tipo, 2013.

Intitulată „Amintiri”, cartea profesorului Adăniloaie este în același timp și una de memorii, faptele din copilărie și tinerețe, narate cu mult talent, așa cum au fost păstrate în amintire, fiind din ce în ce mai mult înlocuite atunci când personajul central intră în viața activă, cu reconstituiri detaliate întemeiate pe relatări diaristice proprii sau pe surse documentare frecvent invocate. Parcurgem astfel, o dată cu cele peste 300 de pagini ale volumului, un lung drum în care multele ipostaze în care ne este înfățișat autorul păstrează aura de seriozitate, inocență și bun simț a copilului din fotografia de pe copertă, înfățișat în frumosul port bucovinean, alături de rudele sale cele mai apropiate.

Calitățile însușite în familie, într-un sat montan din nordul țării, l-au ajutat de altfel întotdeauna pe cel care își istorisește aici viața să găsească drumul drept peste incertitudinile tinereții, peste opresiunea ideologică a unui regim totalitar și, mai nou, peste confuzia nesfârșitei tranziții românești.

Profesorul N. Adăniloaie este președintele de onoare al SȘIR și, la 86 de ani, unul dintre cei mai activi membri ai săi.

Ștefan Andrei Din frac în zeghe. Istoriile mele dintr-un pătrar de veac românesc București, Editura Adevărul, 2013, 365 p. ISBN 978-606-644-083-7

După o carte de interviuri, autorul acestui volum se întoarce cu o alta care îi aparține în întregime și în care reunește amintiri din copilăria și tinerețea sa, împărtășește cu grijă câte ceva din culisele puterii, evocă două întâlniri memorabile (cu Everill Harriman și Deng Xiaoping), prezintă pe larg relația sa apropiată cu marea literatură, dar și cu artiștii care l-au frecventat și, în fine, ne vorbește despre procesul său, cu final comandat, și reproduce câteva opinii ale unor prieteni despre calitățile sale umane și profesionale. (more…)

.

Vladimir Tismăneanu Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete București, Humanitas, 2012, 304 p. ISBN 978-973-50-3790-1

La cererea unei edituri bucureștene, Vladimir Tismăneanu a acceptat să publice o carte de amintiri în care își găsesc locul copilăria, anii de studii liceali și universitari, doctoratul în filozofie și plecarea din România la 30 de ani (în 1981). Nu este însă, cum ne-am aștepta, un simplu volum memorialistic. Născut într-o familie de marxiști, cu stagii în ilegalitate, în brigăzile internaționale din Spania și în Comintern, autorul s-a aflat într-o relație apropiată cu nomenclatura comunistă. Era, desigur, acea parte a ei, așezată de regulă în rândul al doilea, deci mai puțin vizibilă și din care făceau parte militanți care activaseră ani buni în afara țării. Reîntorși după preluarea puterii de către comuniști, au deținut multă vreme funcții importante în propagandă și cultură, mediile universitare și diplomația de partid. (more…)

.

Marie-Hélène Fabra Brătianu Memoria frunzelor moarte București, Humanitas, 2012, 268 p. ISBN 978-973-50-3573-0

.

O carte greu de încadrat într-un gen anume este acest volum în care descendenta unei ilustre familii de oameni politici și cărturari își caută obârșiile reîntorcându-se în țara sa natală și descoperă nu fără uimire într-o arhivă de familie amintirea bunicilor materni. (more…)

.

Radu Rosetti Ce am auzit de la alții. Amintiri București, Humanitas, 2011, 295 p. ISBN 978-973-50-2925-8

.

Primul volum al amintirilor lui Radu Rosetti, publicat la Iași în 1922 sub titlul de mai sus,  a întrunit de la început aprecierile cititorilor, motiv pentru care Eugen Lovinescu îl considera „cea mai prețioasă memorialistică din literatura română” (de până atunci). (more…)