Stephane Audoin-Rouzeau, Annette Becker Războiul redescoperit. 1914-1918 București, Corint, 2014, 352 p. ISBN 978-606-8623-52-8

Centenarul Primului Război Mondial este un bun prilej pentru a oferi și cititorilor noștri o lucrare veche de 35 de ani, dar care la vremea ei a deschis o perspectivă nouă asupra conflagrației mondiale de la începutul secolului XX. Departe de a evidenția acțiuni militare, comandanți de oști sau dimensiunile sacrificiului colectiv, cu atât de obișnuita patină patriotică și naționalistă, acești autori ne conduc pe drumuri multă vreme nebătătorite, formulând întrebări tulburătoare: cum de poate aluneca o societate a bunăstării formată în lungi ani de pace în logica violenței de război? Cum, o dată asumată cultura violenței, aceasta se prelungește și după încheierea păcii, în acțiunea politică, ideologică sau în creația artistică. Altfel spus, în ce măsură experiența de război a fost matricea totalitarismelor nazist și comunist? Și în fine, care au fost consecințele morții în masă și cum s-a constituit un doliu colectiv multă vreme neconsumat? Răspunsurile se găsesc în această carte scrisă de doi profesori la prestigioase universități franceze și de mulți ani specialiști reputați în antropologia istorică și în memoria Primului Război Mondial.

I. Oprișan Asaltul cetății. Dosarul de Securitate al lui G. Călinescu București, Saeculum, 2014, 592 p. ISBN 978-973-642-344-4

Din seria volumelor înfățișând dosarele de Securitate ale unor mari intelectuali (urmăriți sau urmăritori), ni se înfățișează acum cel destinat lui G. Călinescu. Marele istoric și critic literar și-a câștigat din păcate o tristă notorietate fiind considerat un oportunist care a beneficiat de nenumărate favoruri din partea regimului comunist (academician, membru în Marea Adunare Națională, director al Institutului de Istorie Literară și Folclor), asta în vreme ce fusese îndepărtat de la Facultatea de Filologie. Scrierile sale, mai cu seamă romanele de maturitate (Bietul Ioanide și Scrinul Negru) stârniseră o mulțime de comentarii negative și în consecință au fost retrase din librării, iar marea sa istorie a literaturii, pe care o adnotase până în ultima clipă a vieții, a apărut într-o a doua ediție la 20 de ani de la moartea sa.

Și lucrurile nu se opresc aici. Scriitorul, un star cultural al acelor timpuri, care pare cu totul aliniat noilor vremuri, a fost, o dovedesc documentele adunate în acest volum, supus unei supravegheri complexe vreme de aproape trei ani (1959-1962) doar pentru un zvon răuvoitor. În această perioadă, 39 de ofițeri de Securitate și Miliție și 20 de agenți l-au urmărit permanent și au produs o cantitate impresionantă de note informative, relatări de interceptări telefonice, la care se adaugă copiile după corespondența celui vizat. Peste mizeria delațiunilor rămâne însă un document remarcabil, care surprinde un om deosebit, atât în relațiile sale cu familia, colaboratorii și lumea academică, cât și în actul de creație, toate la un loc constituind un dosar voluminos ale cărei piese probează încă o dată îngrădirea libertății de expresie în totalitarism. „Asaltul cetății…” este astfel un prilej de reflecție și, de ce nu, o sursă de inspirație pentru studierea epocii comuniste sau pentru viitoare capodopere literare.

Lucian Boia Suveranii României. Monarhia, o soluţie? București, Humanitas, 2014, 112 p. ISBN 978-973-50-4604-0

Titlul acestui eseu, ultimul publicat anul trecut de Lucian Boia, îi reflectă perfect conținutul. Mai întâi, un expozeu cu caracterizări ce individualizează pe fiecare dintre regii României: Carol I – altfel decât supușii săi, Ferdinand și Maria – un cuplu în care se întâlneau un om slab alături de o femeie puternică, undeva la intersecția unor mari calități cu tot atât de mari defecte – Carol al II-lea, și în fine Mihai I, cum altfel decât „sub vremuri”. Bilanțul celor 80 de ani ai monarhiei a fost sigur unul de succes, meritele ei fiind împărțite cu o clasă politică în general matură și responsabilă. Reîntorcându-ne în prezent, sunt evocat evenimentele din 1990, vizita triumfală a Regelui în 1992, iar după opt ani, reinstalarea suveranului în țară și retrocedarea treptată a proprietăților sale. La întrebarea dacă monarhia este o soluție de viitor pentru români, autorul ezită să ne dea un răspuns tranșant. În fond, problema nu e să alegem între două forme de guvernământ, ci să dezvoltăm un proiect de schimbare în sensul „occidentalizării” complete a societății noastre. Și încă ceva: în anexă e republicat un text care îi surprinde pe trei din cei patru suverani ai României (unul în funcție, ceilalți în succesiune) laolaltă la un examen princiar, de fapt o probă de competență pentru toți.

Lucian Boia publică astfel în anul 2014 a patra carte (vechiul record din 2010 și 2012 era de doar trei), dovedind cu prisosință că știe foarte bine să preia „tema zilei” și să o transforme într-un subiect pe cât de interesant, pe atât de atrăgător.

George Topîrceanu Memorii de război București, Humanitas, 2014, 228 p. ISBN 978-973-50-4646-7

Sub acest titlu s-au publicat în anul centenarului Primului Război Mondial două volume de proză ale unui poet foarte popular în anii interbelicului, ambele inspirate din experiența sa de front: înfrângerea de la Turtucaia și drama de a se afla printre cei 28 000 de combatanți români ridicați de armata bulgară de pe câmpul de luptă. Au urmat pentru autorul nostru aproape doi ani de prizonierat petrecuți în mai multe lagăre, la Branko – în Macedonia răsăriteană, la poalele Munților Rodopi în preajma Pirin Planinei și la gara Nadejda în apropiere de Sofia, arestații fiind folosiți la lucrări feroviare. În fine, bolnav într-un spital din capitala Bulgariei, poetul a fost în cele din urmă eliberat la insistențele unui prieten din România (C. Stere). Scrise la 20 de ani după cele întâmplate, memoriile lui Topârceanu au o notă particulară: de la Kaiserul Germaniei zărit întâmplător și până la camarazii de suferință, el caută neobosit în mizeria și haosul conflagrației bunătatea și omenia. Și atunci, se întreabă tot el, dacă știm cu toții că războiul e o calamitate pentru civilizația noastră, de ce nu îl desființăm. Într-adevăr, de ce?

Liviu Iulian Roman Presa din Moldova și problematica Unirii Principatelor (1855-1858) Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2014, 551 p. ISBN 978-606-714-056-9

Având la origine o teză de doctorat susținută la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași sub îndrumarea profesorului Gheorghe Cliveti, volumul lui Liviu Iulian Roman analizează exhaustiv 23 de publicații periodice, unele efemere, altele cu apariție îndelungată, care au fost tipărite în Moldova în anii premergători Unirii Principatelor. Analiza cuprinde atât informații specifice despre respectivele periodice, inclusiv un amplu studiu de caz despre „Steaua Dunării”, cât și analize mai generale cu privire la raportul complex și dinamic dintre cenzură și libertatea de expresie, precum și la modul în care problematica socială și politică a vremii și-a găsit reflectarea în respectivele publicații.

Autorul este profesor la Școala Gimnazială Păunești și membru al filialei Vrancea a Societății de Științe Istorice din România.

Melinda Mitu, Sorin Mitu Ungurii despre români. Nașterea unei imagini etnice Iași, Polirom, 2014, 424 p. ISBN 978-973-46-4685-2

Volumul cercetătorilor clujeni are drept obiect de studiu imaginile mentale și reprezentările ideologice pe care le-a generat atât de zbuciumata istorie milenară a raporturilor reciproce româno-maghiare. Este deci o cercetare din sfera imagologiei sau a alterității, construită, cum ne spun autorii, în doi timpi: mai întâi, într-o fază descriptivă, se urmărește inventarierea și prezentarea cât mai detaliată a clișeelor care compun imaginea, pentru ca mai apoi să fie urmărit modul în care aceasta a fost folosită de către utilizatori. Astfel, lucrarea a dezvoltat trei capitole esențiale care evidențiază pe rând: trecutul românilor în oglinda istoriografiei maghiare, românii și ideologia politică maghiară între Reforme și revoluție, și portretul robot al românului, fiecare capitol fiind însoțit de concluziile adecvate. Le vom reține și noi în ordinea în care au fost formulate, oprindu-ne la trei enunțuri: 1) Deși ocupă un loc modest în istoriografia maghiară din prima jumătate a secolului al XIX-lea, atitudinile ideologice evidențiază de regulă conflictele și concurența; 2) Modificarea imaginii românilor se produce după 1848, datorită prezenței acestora în tabăra anti-maghiară; 3) Din perspectiva intelectualilor maghiari, românii din Transilvania și Ungaria sunt un popor de țărani la care nu se pot sesiza semnele progresului așa cum sunt ele înțelese în Occident.

Autorii, doctori în istorie ai Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (Melinda Mitu – muzeograf, Sorin Mitu – profesor universitar), au cercetat vreme îndelungată un material documentar impresionant, care ne oferă o altă imagine, mai puțin cunoscută, a ungurilor despre români, dar întrutotul demnă de o nouă reflecție asupra subiectului.

Relu Stoica, Runcu. Comuna de dincolo de păduri. Monografie, Buzău, Editgraph, 2014.

Din seria lungă a monografiilor de sate, iată acum și o mai veche lucrare, desigur revăzută și adăugită la a doua sa ediție (prima, în 1998), al cărei obiect este această comună vâlceană, din extremitatea vestică a județului, în zona stațiunilor balneare Călimănești, Olănești și Govora și la mică distanță de Râmnic. După standarde acum bine cunoscute, avem aproape totul despre această pitorească așezare de la poalele munților și în vecinătatea pădurii, cu precizarea cadrului geografic și toponimiei, cu o istorie lungă începută cu urme paleolitice, din păcate insuficient cercetate, și cu primul document cert de atestare din iulie 1532, cu evoluția teritorial-administrativă, populația și traiul, economia, viața religioasă, învățământul, sănătatea, viața culturală și monumentele. O consistentă succesiune de biografii evidențiază oamenii locului, cu contribuții semnificative în toate domeniile. Apărut la Buzău într-o ținută grafică atrăgătoare, volumul are drept autor chiar pe un fiu al satului, domnul profesor Relu Stoica. Această regularitate editorială este de-a dreptul impresionantă, 12 titluri în ultimii 12 ani, între care și monografia școlii generale din Runcu, apărută tot anul acesta.

Sabina Cantacuzino Din viața familiei Ion C. Brătianu 2 vol., Humanitas, București, 2013-2014, 316 p. ISBN 978-973-50-3461-0

În colecția „Memorii și jurnale” se reeditează cartea Sabinei Cantacuzino, sora mai mare a fraților Ionel, Vintilă și Contantin Brătianu, consacrată, așa cum îi spune și titlul, vieții de fiecare zi în familia marelui om politic și nu numai. Cele două volume, apărute în anii ‘30 ai secolului trecut, acoperă nu doar viața tatălui – Ion Brătianu (1821-1891) – ci și anii neutralității și ai participării României la Primul Război Mondial. Pe toată această lungă întindere de timp, autoarea reunește sub acest titlu nenumărate întâmplări, parte petrecute la Florica (în Argeș), parte la București (în a doua lor reședință), unele pline de savoare, din care nu lipsesc nașterile, căsătoriile și înmormântările, petrecerile de familie, sărbătorile de Crăciun și de Paști, vizitele în străinătate și relațiile cu prietenii apropiați. Un portret plin de simpatie li se face, de la cuvenita distanță protocolară, și suveranilor României.

Volumul I se încheie cu moartea lui Ion Brătianu, iar în această ediție se adaugă volumului al doilea și o anexă de însemnări manuscrise continuate până în ianuarie 1941, la data rebeliunii legionare.

Autoarea, descrisă la rândul ei în memoriile urmașilor ca o persoană dinamică și energică, de o frumusețe imperială, foarte cultivată, cu preferințe muzicale remarcabile, a fost în toate la înălțimea misiunii pe care și-o asumaseră Brătienii. În umbra unei vieți dedicate familiei și actelor de caritate, ea și-a însoțit tatăl, fiindu-i secretară în anii lui târzii și a fost de multe ori consultată de frații ei mult mai celebri. Exemplu de simplitate și modestie și de trudă neobosită pentru binele țării, care transpare din aproape fiecare pagină a acestei cărți, face obligatorie lectura ei pentru cei ce își doresc o carieră politică.

Niall Ferguson Civilizația. Vestul și Restul Iași, Polirom, 2014, 560 p. ISBN 978-973-46-4280-9

Apariția recentă a celei de a doua ediții a acestui volum într-o serie de buzunar ne oferă prilejul de a reveni asupra unui succes istoriografic și nu numai. Autorul pornește de la constatarea că Occidentul a câștigat supremația asupra lumii în ultimele cinci secole și apoi, cu o mare putere de a sintetiza informații dintre cele mai diverse, ne oferă argumente convingătoare că această evoluție se află „în chiar inima lumii moderne”. În consecință, cele șase capitole ale cărții vor identifica pe rând factorii care au făcut posibilă această ascensiune: competiția, știința, prosperitatea, medicina, consumul și munca. Această investigație nu ne este de folos doar pentru că ne satisface curiozitatea științifică, aflăm în acest fel atât cum s-a născut și cum se menține, cât și de ce s-ar putea prăbuși civilizația căreia îi aparține, pentru că în cele din urmă, ne-o spune autorul, cea mai mare amenințare împotriva vestului nu vine de la alte civilizații, ci de la slăbiciunea noastră de caracter și de la ignoranța istorică ce o alimentează. Interesul stârnit de această carte a justificat apariția ei într-o primă versiune românească în chiar anul ediției princeps britanice (2011). Nial Fergusson este un foarte cunoscut istoric britanic, profesor și autor de seriale științifice la BBC, precum cel inspirat de această carte, cum altfel decât în șase episoade difuzat și de televiziunile noastre anul acesta.

Permanențele istoriei. Profesorul Corneliu-Mihail Lungu la 70 de ani Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2014, 890 p. ISBN 978-606-537-196-5

Volumele al căror scop înainte știut este să omagieze o personalitate, de regulă la împlinirea unei vârste de bilanț, reunesc contributori îndeobște îndatorați unui magistru sau prieteni apropiați. Sunt adunate astfel și aici peste 70 de studii și articole (plus opt mesaje universitare) care acoperă practic întreaga istorie națională, de la lumea vest-pontică la sfârșitul epocii elenistice și până la recentele dispute pentru resurse energetice din același spațiu. Între numele autorilor o parte importantă o alcătuiesc colegii noștri din SȘIR. Sărbătoritul, el însuși membru de frunte al SȘIR, din al cărei Birou Executiv a făcut parte vreme de 8 ani (1999-2007), a fost în același timp director general al Arhivelor Naționale (2002-2007), unde a urmat un cursus honorum de 40 de ani, doctor în istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” în 1998 și profesor la Facultatea de Arhivistică din București și la Universitatea din Craiova.