Simon Sebag Montefiore Stalin. Curtea țarului roșu Iași, Polirom, 2014, 568 p. ISBN 978-973-46-4441-4

Această lucrare de peste 500 de pagini considerată în 2003 (anul apariției) drept una dintre cărțile preferate de cititori în Marea Britanie, se deosebește de multe altele dedicate mai cu seamă anilor din urmă ai dictatorului comunist. Mai întâi pentru că, urmărind ascensiunea treptată spre puterea absolută a lui Stalin, autorul descompune viața eroului principal în sute de întâmplări cunoscute din literatura memorialistică destinată subiectului, dar și din alte informații produse de arhive, acum pentru prima oară cercetate, sau din interviuri cu supraviețuitorii acelei epoci, care nu au vorbit niciodată până acum. Volumul se deschide altfel decât ne-am aștepta, nu cu copilăria și tinerețea georgiană a lui Stalin, ci cu o festivitate prilejuită de aniversarea a 15 ani de la victoria revoluției bolșevice, când secretarul general al PCUS împlinise 42 de ani. În fine, capitolele poartă titluri neconvenționale precum „Chefliii. Stalin și Kirov (1931-1934)”, „Războiul: geniul gafelor (1941-1942)” sau ultima parte –  „Tigrul jigărit (1949-1953)”.

Departe de a-l învinovăți doar pe Stalin, prezentat mereu în mijlocul acoliților săi, autorul ne dovedește încă o dată că în unicitatea sa acesta împarte răspunderea unor vremuri sângeroase cu toți subalternii săi, unii dintre ei niciodată chemați la judecata istoriei. Fără să se lase intimidat și deloc dispus să ne arate obișnuitele atitudini pro sau contra personajului său, Montefiore domină uriașa masă informativă cu care este confruntat și cercetează totul cu obiectivitate și detașare.

Istoricul britanic este cunoscut publicului nostru datorită cărții sale consacrate Ierusalimului, tradusă în 2013 și în românește, și câtorva documentare al căror comentator a fost, toate inspirate din cărțile sale și toate prezentate în acest an la televiziunea Digi24.

Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu în arhivele Securității Selecție, introducere și comentariu de Lucian Boia București, Humanitas, 2014, 292 p. ISBN 978-973-50-4455-8

Cum a afirmat recent într-un interviu la televiziune, ideea acestei cărți i-a fost sugerată lui Lucian Boia de funcționarii de la CNSAS, care i-au recomandat spre cercetare dosarele de note informative ale lui Petru Comarnescu, șase la număr, însumând câteva mii de file, acoperind aproape 16 ani (1953-1969). Pentru cei care îl cunosc mai puțin, acest atât de zelos delator a fost unul din liderii marii generații de intelectuali tineri ai anilor 1930, cu studii de drept și filozofie și cu un doctorat american încă în 1931. Cariera din țară, atât înainte, cât și după venirea comuniștilor la putere, a fost însă departe de așteptările sale. Deși a practicat cu succes critica de artă și a dat și câteva monografii consacrate unor pictori (Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu etc.), nu a reușit să se impună într-o poziție reprezentativă și a ratat Universitatea. Mai cu seamă la începutul anilor 1950 a trecut prin mari privațiuni materiale, dar și-a păstrat tot timpul, datorită farmecului său personal, legături solide cu „lumea bună” a Capitalei: scriitori, pictori, artiști și nu numai. Toate acestea pot fi explicații pentru serviciile cu asupra de măsură făcute de Comarnescu Securității. Lipsurile de tot felul, frustrarea unui om care ratează o mare performanță, plăcerea de a frecventa o lume pe care în bună măsură o detestă. Să mai spunem că această nesfârșită serie de delațiuni, scrisă de altfel cu mult talent și îndreptată împotriva tuturor apropiaților săi, era pe alocuri absolut inutilă (din punctul de vedere al Securității), nefiind explicit dacă într-adevăr îi era solicitată.

Se adaugă astfel încă o piesă la dosarul comunismului, la tacticile de supraviețuire în perioade complicate și la mizeria morală fără de care regimurile totalitare nu ar fi posibile.