Sabina Cantacuzino Din viața familiei Ion C. Brătianu 2 vol., Humanitas, București, 2013-2014, 316 p. ISBN 978-973-50-3461-0

În colecția „Memorii și jurnale” se reeditează cartea Sabinei Cantacuzino, sora mai mare a fraților Ionel, Vintilă și Contantin Brătianu, consacrată, așa cum îi spune și titlul, vieții de fiecare zi în familia marelui om politic și nu numai. Cele două volume, apărute în anii ‘30 ai secolului trecut, acoperă nu doar viața tatălui – Ion Brătianu (1821-1891) – ci și anii neutralității și ai participării României la Primul Război Mondial. Pe toată această lungă întindere de timp, autoarea reunește sub acest titlu nenumărate întâmplări, parte petrecute la Florica (în Argeș), parte la București (în a doua lor reședință), unele pline de savoare, din care nu lipsesc nașterile, căsătoriile și înmormântările, petrecerile de familie, sărbătorile de Crăciun și de Paști, vizitele în străinătate și relațiile cu prietenii apropiați. Un portret plin de simpatie li se face, de la cuvenita distanță protocolară, și suveranilor României.

Volumul I se încheie cu moartea lui Ion Brătianu, iar în această ediție se adaugă volumului al doilea și o anexă de însemnări manuscrise continuate până în ianuarie 1941, la data rebeliunii legionare.

Autoarea, descrisă la rândul ei în memoriile urmașilor ca o persoană dinamică și energică, de o frumusețe imperială, foarte cultivată, cu preferințe muzicale remarcabile, a fost în toate la înălțimea misiunii pe care și-o asumaseră Brătienii. În umbra unei vieți dedicate familiei și actelor de caritate, ea și-a însoțit tatăl, fiindu-i secretară în anii lui târzii și a fost de multe ori consultată de frații ei mult mai celebri. Exemplu de simplitate și modestie și de trudă neobosită pentru binele țării, care transpare din aproape fiecare pagină a acestei cărți, face obligatorie lectura ei pentru cei ce își doresc o carieră politică.

Niall Ferguson Civilizația. Vestul și Restul Iași, Polirom, 2014, 560 p. ISBN 978-973-46-4280-9

Apariția recentă a celei de a doua ediții a acestui volum într-o serie de buzunar ne oferă prilejul de a reveni asupra unui succes istoriografic și nu numai. Autorul pornește de la constatarea că Occidentul a câștigat supremația asupra lumii în ultimele cinci secole și apoi, cu o mare putere de a sintetiza informații dintre cele mai diverse, ne oferă argumente convingătoare că această evoluție se află „în chiar inima lumii moderne”. În consecință, cele șase capitole ale cărții vor identifica pe rând factorii care au făcut posibilă această ascensiune: competiția, știința, prosperitatea, medicina, consumul și munca. Această investigație nu ne este de folos doar pentru că ne satisface curiozitatea științifică, aflăm în acest fel atât cum s-a născut și cum se menține, cât și de ce s-ar putea prăbuși civilizația căreia îi aparține, pentru că în cele din urmă, ne-o spune autorul, cea mai mare amenințare împotriva vestului nu vine de la alte civilizații, ci de la slăbiciunea noastră de caracter și de la ignoranța istorică ce o alimentează. Interesul stârnit de această carte a justificat apariția ei într-o primă versiune românească în chiar anul ediției princeps britanice (2011). Nial Fergusson este un foarte cunoscut istoric britanic, profesor și autor de seriale științifice la BBC, precum cel inspirat de această carte, cum altfel decât în șase episoade difuzat și de televiziunile noastre anul acesta.

Permanențele istoriei. Profesorul Corneliu-Mihail Lungu la 70 de ani Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2014, 890 p. ISBN 978-606-537-196-5

Volumele al căror scop înainte știut este să omagieze o personalitate, de regulă la împlinirea unei vârste de bilanț, reunesc contributori îndeobște îndatorați unui magistru sau prieteni apropiați. Sunt adunate astfel și aici peste 70 de studii și articole (plus opt mesaje universitare) care acoperă practic întreaga istorie națională, de la lumea vest-pontică la sfârșitul epocii elenistice și până la recentele dispute pentru resurse energetice din același spațiu. Între numele autorilor o parte importantă o alcătuiesc colegii noștri din SȘIR. Sărbătoritul, el însuși membru de frunte al SȘIR, din al cărei Birou Executiv a făcut parte vreme de 8 ani (1999-2007), a fost în același timp director general al Arhivelor Naționale (2002-2007), unde a urmat un cursus honorum de 40 de ani, doctor în istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” în 1998 și profesor la Facultatea de Arhivistică din București și la Universitatea din Craiova.

Simon Sebag Montefiore Stalin. Curtea țarului roșu Iași, Polirom, 2014, 568 p. ISBN 978-973-46-4441-4

Această lucrare de peste 500 de pagini considerată în 2003 (anul apariției) drept una dintre cărțile preferate de cititori în Marea Britanie, se deosebește de multe altele dedicate mai cu seamă anilor din urmă ai dictatorului comunist. Mai întâi pentru că, urmărind ascensiunea treptată spre puterea absolută a lui Stalin, autorul descompune viața eroului principal în sute de întâmplări cunoscute din literatura memorialistică destinată subiectului, dar și din alte informații produse de arhive, acum pentru prima oară cercetate, sau din interviuri cu supraviețuitorii acelei epoci, care nu au vorbit niciodată până acum. Volumul se deschide altfel decât ne-am aștepta, nu cu copilăria și tinerețea georgiană a lui Stalin, ci cu o festivitate prilejuită de aniversarea a 15 ani de la victoria revoluției bolșevice, când secretarul general al PCUS împlinise 42 de ani. În fine, capitolele poartă titluri neconvenționale precum „Chefliii. Stalin și Kirov (1931-1934)”, „Războiul: geniul gafelor (1941-1942)” sau ultima parte –  „Tigrul jigărit (1949-1953)”.

Departe de a-l învinovăți doar pe Stalin, prezentat mereu în mijlocul acoliților săi, autorul ne dovedește încă o dată că în unicitatea sa acesta împarte răspunderea unor vremuri sângeroase cu toți subalternii săi, unii dintre ei niciodată chemați la judecata istoriei. Fără să se lase intimidat și deloc dispus să ne arate obișnuitele atitudini pro sau contra personajului său, Montefiore domină uriașa masă informativă cu care este confruntat și cercetează totul cu obiectivitate și detașare.

Istoricul britanic este cunoscut publicului nostru datorită cărții sale consacrate Ierusalimului, tradusă în 2013 și în românește, și câtorva documentare al căror comentator a fost, toate inspirate din cărțile sale și toate prezentate în acest an la televiziunea Digi24.

Dosarele secrete ale agentului Anton. Petru Comarnescu în arhivele Securității Selecție, introducere și comentariu de Lucian Boia București, Humanitas, 2014, 292 p. ISBN 978-973-50-4455-8

Cum a afirmat recent într-un interviu la televiziune, ideea acestei cărți i-a fost sugerată lui Lucian Boia de funcționarii de la CNSAS, care i-au recomandat spre cercetare dosarele de note informative ale lui Petru Comarnescu, șase la număr, însumând câteva mii de file, acoperind aproape 16 ani (1953-1969). Pentru cei care îl cunosc mai puțin, acest atât de zelos delator a fost unul din liderii marii generații de intelectuali tineri ai anilor 1930, cu studii de drept și filozofie și cu un doctorat american încă în 1931. Cariera din țară, atât înainte, cât și după venirea comuniștilor la putere, a fost însă departe de așteptările sale. Deși a practicat cu succes critica de artă și a dat și câteva monografii consacrate unor pictori (Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu etc.), nu a reușit să se impună într-o poziție reprezentativă și a ratat Universitatea. Mai cu seamă la începutul anilor 1950 a trecut prin mari privațiuni materiale, dar și-a păstrat tot timpul, datorită farmecului său personal, legături solide cu „lumea bună” a Capitalei: scriitori, pictori, artiști și nu numai. Toate acestea pot fi explicații pentru serviciile cu asupra de măsură făcute de Comarnescu Securității. Lipsurile de tot felul, frustrarea unui om care ratează o mare performanță, plăcerea de a frecventa o lume pe care în bună măsură o detestă. Să mai spunem că această nesfârșită serie de delațiuni, scrisă de altfel cu mult talent și îndreptată împotriva tuturor apropiaților săi, era pe alocuri absolut inutilă (din punctul de vedere al Securității), nefiind explicit dacă într-adevăr îi era solicitată.

Se adaugă astfel încă o piesă la dosarul comunismului, la tacticile de supraviețuire în perioade complicate și la mizeria morală fără de care regimurile totalitare nu ar fi posibile.

Vineri, 5 decembrie 2014, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane din Sibiu a fost gazda unei manifestări consacrate împlinirii a 25 de ani de la evenimentele care au dus la înlăturarea regimului Ceauşescu şi a comunismului. Manifestarea a fost organizată de filiala Sibiu a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (SŞIR), în colaborare cu Asociaţia Nova Polaris Sibiu. În prima parte a fost vizionat filmul documentar „Sibiu 1989” (53’), realizat în anul 2009 de regizorul Octavian Repede, apoi au avut loc discuţii pe marginea evenimentelor trăite personal sau cercetate prin intermediul documentelor şi al martorilor-cheie. Discuţiile au fost coordonate de d-na prof. univ. dr. Mihaela Grancea. Invitatul special al manifestării, d-l Octavian Repede, a dialogat cu participanţii, membri ai filialei Sibiu a SŞIR şi studenţi ai Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din Sibiu. Documentarul a fost foarte bine primit de public, cadrele didactice preuniversitare apreciind valoarea didactică a acestuia.

 prof. dr. Ioan Popa (secretarul filialei Sibiu a SŞIR)

Filiala Constanța a SȘIR, reprezentată de prof. univ. dr. Stoica Lascu, a organizat următoarele manifestări culturale prilejuite de aniversarea Marii Uniri din 1918:

28 noiembrie 2014 – Simpozion omagial la Şcoala Gimnazială nr. 3 „Ciprian Porumbescu” din Constanţa

2 decembrie 2014 – Simpozion omagial la Şcoala Gimnazială nr. 1 din comuna Săcele, jud. Constanța