.

Istoria comunismului din România. Volumul II: Documente Nicolae Ceaușescu (1965-1971) Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu (editori) Iași, Polirom, 2012, 704 p. ISBN 978-973-46-2553-6

.

Continuare firească a Raportului Tismăneanu și a unui prim volum consacrat perioadei Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel de față înfățișează 102 documente consacrate primilor ani ai lui Nicolae Ceaușescu, intrați în conștiința publică drept cei mai buni.

.

Textele ne arată însă că în afara unei mari dorințe de a modifica imaginea regimului printr-un val de schimbări în eșaloanele superioare ale puterii (vechea gardă dejistă a fost înlocuită cu fidelii noului lider), în instituții și în structurile administrative-teritoriale, în politica externă și în cultură, raporturile esențiale de putere și multe dintre practici au rămas aceleași ca în perioadele anterioare. De altfel, tezele din iulie 1971 „pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice” aveau curând să spulbere iluziile unei posibile liberalizări.

.

Trei istorici din generația de mijloc – Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu și Armand Goșu – și-au asumat editarea acestui volum de documente, care ne ajută să înțelegem mai bine o subperioadă complexă a istoriei României și ceea ce i-a urmat.

.

Mihai Maxim O istorie a relațiilor româno-otomane, cu documente noi din arhivele turcești. Vol.I. Perioada clasică (1400-1800) Brăila, Editura Istros, 2012, 606 p. ISBN 978-606-654-025-4

.

Reputatul turcolog prof. dr. Mihai Maxim, deși pensionat de la Universitatea din București, ne oferă prin intermediul Editurii Istros a Muzeului Brăilei (director – inimosul prof. dr. Ionel Cândea) un nou volum dedicat relațiilor otomano-române, în care a reeditat capitolul redactat de el pentru volumul IV al tratatului Academiei Istoria românilor (2001) împreună cu 18 documente inedite descoperite în arhivele din Turcia.

.

Dintre aceste documente, editate exemplar (facsimil, transliterație a originalului în alfabet latin, traducere, note explicative și ample comentarii), 17 datează din secolul al XVI-lea iar 1 este un arz trimis de domnul Ștefan Cantacuzino în mai 1715, unde se evocă ʼahidnāme-lele primite anterior, „conform cu legea veche”.

.

Deosebit de interesante sunt și fragmentele privitoare la Brăila ale unui recensământ otoman din 1570, pentru care profesorul Maxim promite o ediție completă în viitorul apropiat.

.

Istoria Universităţii „Babeș-Bolyai” Coordonator: Ovidiu Ghitta Autori: Ioan-Aurel Pop, Doru Radosav, Ionuţ Virgil Costea, Judit Pál, István Csucsuja, Cornel Sigmirean, Marcela Sălăgean, Emilia Cismaș, Szilárd Tóth, Attila Gábor Hunyadi, Mihai Teodor Nicoară, Tamás Lönhárt, Vasile Vese, Ana-Maria Stan Cluj-Napoca, Editura MEGA, 2012, 394 p. ISBN 978-606-543-222-2

.

Un volum superb, bogat ilustrat, realizat de un larg colectiv de specialiști de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, care prezintă istoria acestei instituții de la colegiul iezuit din 1579-1581 până în zilele noastre. Spre deosebire de memoriile instituționale segmentare din alte lucrări, în acest volum sunt integrate în mod firesc nu doar universitatea românească de după 1919, ci și colegiile reformate din secolele XVII-XVIII, Institutul de Medicină și Chirurgie întemeiat în 1775, Universitatea „Ferenc József” din anii 1872-1919 și 1940-1944, și Universitatea „Bolyai” din anii 1945-1959.

.

Coordonatorul volumului, Ovidiu Ghitta, este decanul Facultății de Istorie-Filozofie începând din 2008, și totodată unul dintre promotorii reînființării unei filiale clujene a Societății de Științe Istorice din România.

.

Miercuri, 7 noiembrie 2012, la Şcoala gimnazială “Mihai Viteazul” din Alexandria, în prezența președintelui Societății de Științe Istorice din România, prof. dr. Bogdan Murgescu, și a secretarului general, prof. dr. Bogdan Teodorescu, a avut loc o dezbatere pe tema „Probleme actuale ale istoriei”, la care au participat un mare număr de profesori de specialitate din județul Teleorman. În continuare, Adunarea Generală a Filialei Teleorman a SȘIR a ales un nou comitet al filialei, în frunte cu doamna prof. gr. I Luminița Pințur, inspector de istorie și științe socio-umane la Inspectoratul Școlar Teleorman.

.

Ecouri în presa locală:

Informatia Teleormanului

Teleormanul

.

Marie-Hélène Fabra Brătianu Memoria frunzelor moarte București, Humanitas, 2012, 268 p. ISBN 978-973-50-3573-0

.

O carte greu de încadrat într-un gen anume este acest volum în care descendenta unei ilustre familii de oameni politici și cărturari își caută obârșiile reîntorcându-se în țara sa natală și descoperă nu fără uimire într-o arhivă de familie amintirea bunicilor materni. (more…)

.

Cătălina Mihalache Didactica apartenenţei. Istorii de uz şcolar în România secolului XX Iaşi, Institutul European, 2012, 333 p. ISBN 973-611-830-2

.

În colecția „Mentalități. Antropologie istorică. Istorie culturală” a uneia dintre cele mai reputate edituri ieșene a fost publicat recent și acest volum, la origini o teză de doctorat. De la început autoarea exprimă câteva teze care se vor dovedi esențiale pentru înțelegerea acestui demers. Istoria de școală (manualul), ni se spune, este altceva decât istoria științifică, obiectivul ei esențial fiind să impună și să facă persistente simbolurile identitare. Dar memoria colectivă nu este numai opera școlii, ci a unei mai largi categorii de formatori de opinie (familia, organizatorii de evenimente, producția de divertisment etc.), ceea ce face ca istoria să se impună și prin generozitatea diferitelor sale istorii care pot interesa publicul și dincolo de mediile educative.

.

Spre a-și duce la capăt demonstrația, un erou – Ștefan cel Mare -, un eveniment – Unirea din 1918 -, și perioada comunistă au fost alese pentru a arăta ce loc au ocupat în programele școlare și implicit în manuale și cum au fost receptate de-a lungul secolului trecut. Analizele foarte detaliate și competente reprezintă incontestabil un model și un subiect de reflecție, mai ales pentru profesorii de istorie și ne determină să fim foarte încrezători în viitorul acestei discipline.

.

Autoarea este cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași, membru al Filialei Iași a Societății de Științe Istorice din România și de curând membru al secretariatului revistei „Studii și articole de istorie”.