us English
 

COMUNICATUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE ISTORICE DIN ROMÂNIA (SȘIR) CU PRIVIRE LA PLANUL-CADRU PENTRU CLASELE V-VIII APROBAT DE MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

aprilie 14th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Societatea de Științe Istorice din România, care este la nivel național cea mai cuprinzătoare organizație profesională din domeniul istoriei, co-semnatară a protocolului de colaborare din 27.01.2011 între Ministerul Educației și asociațiile profesionale din educație, a luat act de comunicatul MENCȘ cu privire la aprobarea noului plan-cadru pentru învăţământul gimnazial.

Această decizie a fost rezultatul unei ample dezbateri naționale care a durat circa 3 luni, și la care au participat activ mulți dintre membrii SȘIR, cărora le aducem mulțumiri pentru efortul și implicarea spre binele comun. Apreciem totodată multitudinea de poziții exprimate în spațiul public cu privire la însemnătatea națională a disciplinei Istorie. După 17 ani de declin în ceea ce privește rolul și ponderea istoriei în învățământul gimnazial și liceal, acum putem constata o răsturnare a tendinței: la clasa aV-a disciplinei Istorie îi sunt alocate 2 ore pe săptămână față de 1 oră până acum.

Trebuie totuși să constatăm faptul că această realizare este cu totul insuficientă în raport cu nevoile presupuse de predarea în bune condiții a istoriei în școală. Poziția consecventă a Societății de Științe Istorice din România a fost aceea că, având în vedere rolul istoriei în cultivarea valorilor umaniste și moral-civice, cât și experiența concretă acumulată la clasă, este nevoie ca disciplinei Istorie să i se aloce cel puțin 2 ore pe săptămână la toți anii de studiu din învățământul gimnazial și liceal. Acest deziderat nu a fost satisfăcut de noul plan-cadru.

În aceste condiții, Biroul Național Executiv al Societății de Științe Istorice din România apreciază că este necesar să fie intensificate eforturile pentru a convinge societatea și factorii de decizie că buna cunoaștere a istoriei este o premisă indispensabilă pentru însușirea valorilor civice și buna funcționare a societății. De asemenea, va fi important să fie consolidată capacitatea profesorilor de istorie de a-și asuma predarea disciplinelor socio-umane incluse în planul-cadru pentru clasele V-VIII, precum și de a racorda predarea istoriei la specificitățile societății secolului XXI.

9 aprilie 2016

De ce istoria la Gimnaziu

februarie 28th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Necesitatea unei reforme profunde a curriculei şcolare este absolut necesară în condiţiile în care sistemul educaţional românesc nu face faţă nevoilor atât ale elevilor, cât şi ale părinţilor şi societăţii. Însă, modul intempestiv cu care se doreşte realizarea unui asemenea demers extrem de important ridică semne de întrebare asupra capacităţii de a fi pusă în practică o asemenea reformă curriculară. Lansarea în dezbatere publică a planurilor cadru pentru nivelul gimnazial, transformată, din păcate, într-o competiţie între reprezentanţii din minister ai disciplinelor şcolare pentru obţinerea unui număr cât mai mare de ore, cât şi de imagine publică, demonstrează o abordare neprofesionistă. Credem că pentru reformarea sistemului educaţional e nevoie de un set de măsuri integrate, eficiente, logice şi cumulative.

I. Stabilirea clară a scopurilor educaţionale pentru ciclul gimnazial şi corelarea lor cu cele de la sfârşitul ciclurilor primar şi liceal

În primul rând este necesară stabilirea în mod clar a scopurilor educaţiei pentru ciclul gimnazial, adică ce trebuie să ştie,  ce ştie să facă şi de ce abilităţi are nevoie pentru a pune în practică ceea ce ştie absolventul de gimnaziu la finele clasei a VIII-a. Stabilirea clară, integrată şi logică a finalităţilor educaţionale pentru ciclul gimnazial trebuie strâns corelată cu nivelul cunoştinţelor dobândite la intrarea în ciclul gimnazial şi, în acelaşi timp, cu  finalităţile ciclului liceal. Lipsa unei asemenea definiri a finalităţilor educaţionale face ca întreaga dezbatere din momentul de faţă să nu deţină nicio relevanţă practică şi, cel mai important, anunţă eşecul unei reformări făcute în grabă şi fără stabilirea clară a unei continuităţi curiculare pe toţi cei 13 ani de studiu (inclusiv clasa pregătitoare). O asemenea abordare riscă să determine păstrarea problemelor actuale ale sistemului de învăţământ – lipsa unei continuităţi educaţionale, trecerea de la ciclurile şcolare – primar, gimnazial şi liceal, fiind abrupte, fără continuitate. (more…)

Ministrul Educaţiei, Adrian Curaj: „Am un mesaj puternic legat de planurile-cadru pentru gimnaziu. Istoria şi latinitatea noastră nu sunt de negociat“

februarie 27th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Sursa: adevarul.ro

Varianta finală pentru planurile-cadru pentru gimnaziu va fi gata săptămâna viitoare, a susţinut Ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, într-o conferinţă de presă orgnaizată la Cluj. El a subliniat că dintre toate lucrurile care se vor dezbate, cele privind „istoria şi latiniatea noastră nu sunt de negociat, avem nevoie de ele”.

„Colegii mei lucrează puternic la planurile cadru pentru gimnaziu şi mă bucur că am primit, şi alătăieri, sugestii la de conferinţele asociaţiei părinţilor din toate zonele. Eu nu am o opţiune privind planurile, pentru că dacă mi-aş exprima opinia atunci probabil o să se spună:
Citeste mai mult: adev.ro/o35rm0

De ce avem nevoie de istorie? Interviu cu istoricul Călin Felezeu

februarie 21st, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Educaţia trebuie să ţină pasul cu vremurile pe care le trăim şi să creeze cetăţeni care să gândească singuri şi să se adapteze din mers. „Asta nu înseamnă că îl voi transforma într-un fel de robot care să muncească şi să-şi uite propria identitate. Nu sunt cetăţean european ca să-mi neg originile. Faptul că sunt român mă face să fiu cetăţean european. Iată de ce este importantă studierea Istoriei“, spune Călin Felezeu, istoric turcolog.

De ceva vreme se discută despre ce să cuprindă programa şcolară, se scot materii, se pun altele în loc, se reduc numărul de ore la unele, se trimit scrisori la ministrul Educaţiei ca să nu scoată unele materii, alte scrisori se dau publicităţii cum este cea a Anei Blandiana şi a academicianului Dinu C. Giurăscu. Unii încearcă să-i convingă pe alţii, cu argumente, de ce e nevoie de materii ca Istorie şi Latină.

„S-a creat la nivel naţional o dezbatere publică, mai ales de cele trei planuri-cadru şi la care s-a adăugat, în ultimele zile, al patrulea, care exclude Latina din şcoala, reduce numărul orelor de Română, şi Istoria dispare fiind înlocuită cu o disciplină care se numeşte Educaţie antreprenorială şi vrea să cuprindă cultură civică, drepturile copilului, cultură şi educaţie pentru o cetăţenie democrată”, afirmă Călin Felezeu, decan al facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la UBB.

La cei 55 de ani a văzut multe transformări ale sistemului de învăţământ. Unele bune, altele mai puţin bune. De unele s-a lovit şi el ca profesor în sistemul preuniversitar, cât şi la universitate. Predă Didactica Istoriei (a şi scris o carte pe această temă) şi Istoria Islamului. A trăit o perioadă şi în Turcia fiind director adjunct la Institutul Cultural Român din Istanbul. Pe lângă universitate, Felezeu e vicepreşedinte al Institutului de Turcologie şi Studii central-asiatice din ţară, institut existent la Cluj. A fost în inspecţii prin toată ţara şi cunoaşte sistemul de educaţie.

Consideră că istoria, pe care o predă de ceva vreme, defineşte un neam, dar are şi o funcţie de responsabilizare socială: „În mileniul al treilea omenirea şi noi, locuitorii continentului european, suntem martorii unei importante transformări care ne marchează viaţa, nu numai a noastră, ci şi a tinerei generaţii. În epoca globalizării şi a apartenenţei la marea familie a UE s-ar putea crede, în mod simplist, că omul rătăcit în univers ar putea trăi oriunde fără a fi influenţat de meleagurile natale. Acest aspect ar echivala cu pierderea identităţii proprii şi naţionale. Nu este nimic exagerat în acest avertisment deoarece fiecare om este produsul civilizaţiei în care a apărut, poartă sigiliul locului unde s-a născut. conştient sau nu de această determinare, omul simte şi acţionează în funcţie cu aceasta. Acesta este un preambul care arată cât de mult ne defineşte locul şi care este un sistem de valori al care tinerii se pot raporta. În fond, îi şi responsabilizează. Nefăcând istorie vom asista la absenţa acestei responsabilizări sociale”.

Citeste mai mult: adev.ro/o2q936

Cuvântul profesorului Bogdan Teodorescu, secretar general al SȘIR, la dezbaterea finală a planului-cadru pentru școala gimnazială, de la Biblioteca Centrală Universitară (București, 16 februarie 2016)

februarie 18th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Aș evidenția pentru început faptul că membrii SȘIR au participat la dezbaterile privind planul-cadru al școlii gimnaziale și au contribuit consistent pe rețelele de socializare, la posturile televiziunilor locale și în presă. Amploarea prezenței noastre a fost de altfel subliniată și în raportul Institutului de Științe ale Educației, prezentat azi, care a analizat dezbaterea, și unde prima tendință evaluată a discuțiilor a fost cea referitoare la susținerea în planul-cadru a limbii române, istoriei (cu 2 ore) și limbii latine.

În această situație, colegii noștri au acționat ca un grup solidar și omogen, conștienți de misiunea lor în școală, și au promovat con brio un examen al demnității profesionale și al coeziunii de breaslă. Cum toate acestea sunt bine știute și au format obiectul participării la discuțiile de azi și altor ante-vorbitori, îngăduiți-mi să abordez două chestiuni generale: una care ține de contextul dezbaterii și de șansele actualei reforme curriculare, cealaltă – care dezvoltă subiectul principal în ce privește locul și rolul istoriei în planurile-cadru.

Am urmărit cu atenție tot ce s-a afirmat vreme de mai multe ceasuri și am ajuns la încheierea că reglementările propuse survin într-un moment complicat. Profesorul Potolea a spus că nu pot fi raportate la Legea Învățământului nr. 1/2011, care, deși valabilă, e pe punctul de a fi înlocuită cu o altă lege, care ar urma să îi ia locul, fiind în curs de dezbatere. Tot domnia sa a sugerat că definitivarea numărului de ore atribuit fiecărei discipline ar fi bine să se facă abia după ce se vor alcătui noile programe, conținuturile cele mai voluminoase având a primi 2 ore în loc de una. S-a discutat de asemenea și despre caracterul de tranziție al acestor planuri-cadru, o decizie în ce privește alcătuirea lor definitivă și punerea lor în funcțiune fiind de domeniul viitorului, pe care ministrul învățământului l-a fixat la 1 septembrie 2017.

În acest context, ne întrebăm totuși și ce garanții politice au fost formulate în așa fel încât, în condiții de deplină coerență și stabilitate, generația școlară aflată acum în clasa a 3-a, dar la porțile bacalaureatului peste 9 ani, în 2025, să-i fie beneficiară. Preluând discuția esențială, considerăm că revizuirea poziției Istoriei în planul-cadru și adăugarea unei ore celei deja existente se justifică întrutotul prin cele patru scopuri educaționale formulate la art. 4 din LEN 1/2011, unde sunt evocate valorile umaniste, toleranța și interculturalitatea, cetățenia democrată și respectul pentru mediul social și cultural. Toate acestea își găsesc împlinirea mai cu seamă în studiul istoriei, un uriaș inventar de fapte și oameni care au trăit experiențe de viață, cu un mers al lucrurilor care a cunoscut împliniri și căderi, toate ajutând la înțelegerea lumii actuale, de o tulburătoare imprevizibilitate. Astfel, prezentul și trecutul își găsesc completarea firească, iar provocările în fața cărora se află omul lumii prezente și viitoare își pot găsi mai ușor soluția din exersarea valorilor născute din reflecția determinată de cunoașterea istorică. Astfel, interesul arătat Istoriei în școală, inclusiv prin sporirea numărului de ore, a devenit o necesitate de neevitat.

[Institutul de Științe ale Educației] Raport preliminar de analiza a rezultatelor procesului de consultare publica privind noul plan cadru pentru gimnaziu

februarie 18th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Raportul preliminar a fost realizat în perioada 25 ianuarie – 02 februarie și prezintă o sinteză a celor mai importante propuneri colectate în procesul de consultare publică privind variantele de plan-cadru pentru clasele V-VIII, lansate în dezbatere publică de Institutul de Științe ale Educației.

Raportul cuprinde atât rezultatele consultării publice realizate in mediului online, cât și propunerile și recomandările primite din partea inspectoratelor școlare județene, ca urmare a dezbaterilor organizate la nivel local/județean. De asemenea, raportul conține și o sinteză a numeroaselor memorii, puncte de vedere și luări de poziție transmise către Institutul de Științe ale Educației în această perioadă de asociații profesionale, organizații ale societății civile sau alți actori interesați.

În prezent echipa ISE lucrează la o versiune consolidată a acestui raport, ce va oferi o analiză de detaliu a tuturor acestor rezultate și va formula o serie mai cuprinzătoare de concluzii și recomandări.

Raportul poate fi descarcat aici: Raport preliminar – consultare publica_plan_cadru

Scrisoarea deschisă a Fundației Academia Civică, adresată ministrului Educației, Adrian Curaj

februarie 17th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Stimate Domnule Ministru,

Sunt ani de zile de când marii istorici ai țării își fac datoria ieșind în spațiul public pentru a atrage atenția și a protesta împotriva eliminării treptate a istoriei naționale din programele școlare, atât prin scăderea numărului orelor de istorie, cât și prin predarea ei integrată în istoria universală. Încearcă să se opună astfel unei curricula prin care se transmite elevilor nu capacitatea de rezistență, uneori eroică, a strămoșilor lor, care și-au păstrat identitatea în această vatră pe deasupra căreia se bat dintotdeauna munții în capete, ci dimpotrivă, lipsa noastră de importanță în concertul asurzitor al lumii, condiția de epigoni ai unei istorii atât de insignifiante încât abia dacă merită menționată. Și astfel se completează spălarea creierelor programată în comunism pentru crearea „omului nou”, omul fără memorie, care nu trebuie să știe nici de unde vine, nici cine a fost, ca să poată fi ușor manipulat și împins în direcția dorită. Faptul că această direcție s-a schimbat nu schimbă esența demersului, ci îl face mai înspăimântător.

Timp de 18 ani (more…)

Scrisoarea deschisă a Academiei Române cu privire la proiectele de plan-cadru pentru învățământul gimnazial

februarie 16th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Domnului prof. dr. ing. ADRIAN CURAJ

Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

 Stimate Domnule Ministru,

Academia Română a luat act cu îngrijorare de propunerile formulate în cadrul celor trei variante ale Planului-cadru pentru învăţământul gimnazial din România de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi care se află acum în dezbatere publică.

Subiectul major care îngrijorează mediul academic şi care se regăseşte la nivelul tuturor celor trei variante, nelăsând nicio posibilitate de opţiune profesorilor, este reducerea numărului de ore, până la dispariţia din programă, la discipline fundamentale de studiu, menite să formeze atât cultura generală, cât şi conştiinţa istorică şi identitară a noilor generaţii. Astfel, măsurile propuse de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei anunţă: dispariţia singurei ore de limba latină în gimnaziu, la clasa a VIII-a, amputarea unei ore de limba şi literatura română la clasele a V-a şi a VI-a şi diminuarea drastică a numărului de ore de istorie, oricum insuficiente în urma reducerilor impuse de ultimul plan-cadru din 2001.

Semnalăm că toate cele trei domenii de studiu vitregite de actuala (more…)

O întrebare gravă pentru Ministerul Educației: Unde este componenta identitară din planul-cadru pentru gimnaziu?

februarie 10th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

de prof. Constantin Toader

articol apărut în revista Tribuna Învățământului

 În planul-cadru pentru gimnaziu și documentele-suport nu se afirmă nimic despre identitate, elementul central fiind misteriosul concept de „cultură”. De asemenea, diversitatea înlocuiește identitatea. Ceea ce ne face să ne întrebăm: Cum poți cunoaște și aprecia diversitatea fără a-ți cunoaște și aprecia identitatea? Nu înțelegem de ce planul-cadru și studiile de fundamentare prezumă o Românie multiculturală, când realitatea social-politică, Constituția, legislația, chiar denumirea ministerului de profil indică o Românie formată dintr-o națiune și minorități naționale integrate într-un stat național? Dacă în Constituție se spune, chiar în primul articol, că România este stat național, de ce în planul-cadru viziunea este strict multiculturală? Cui folosește negarea caracterului național al statului român, a existenței națiunii române, a identității naționale? Cine a decis înlocuirea identității naționale cu artificiale identități culturale? Planul-cadru exprimă viziunea statului român, nu a unor „culturi”, ONG-uri, partide, secte religioase sau comunități, precum cea a LGBT. Și atunci, de ce întâlnim această situație total nefirească? Învățământul este public, național, nu multicultural. De aceea, națiunea română nu poate fi înlocuită, pe furiș, cu o puzderie de grupuri așa-zis culturale, caracterizate prin valori diferite, fără să fim preveniți în vreun fel asupra acestei veritabile revoluții. Este inacceptabil ca educația pentru identitate să fie desființată prin planul-cadru, iar disciplinele identitare – Limba română, Istoria, Geografia – marginalizate sever.

O educație pentru apatrizi?

Să înțelegem totuși că națiunea română a dispărut? Când s-a petrecut miracolul pulverizării națiunii într-o mulțime de culturi, cu identități și valori proprii? Care sunt acele culturi din România care trebuie respectate pentru diversitatea lor? De când statul român nu mai este stat național, ci multicultural? Mai există valori comune pe care statul român să le promoveze prin planul-cadru? Care sunt acelea? Când nu ai în vedere identitatea românească, ci obscure identități culturale, dar elaborezi proiecte strategice pentru învățământul public românesc, în numele statului român, beneficiind de autoritatea sa și exprimând punctul său de vedere, nu al unor partide sau ONG-uri, ori al culturilor afro-asiatice, având și carte de iden­titate românească, cum s-ar putea numi substi­tuirea identității românești cu una așa-zis „cultu­rală”, pe care nu o definești în niciun fel? Există cărți de identitate culturale sau multiculturale? Cine le-a emis? De ce identitatea românească nu se reflectă într-un proiect atât de important, precum planul-cadru? Cui îi este rușine de ea? Cine ne oprește să o promovăm și asumăm? Sau această asumare nu este corectă politic? (more…)

[Istoricul Marius Diaconescu] Domnule ministru Curaj, jos mâna de pe „Istorie“! Culmea competenţei în reformarea învăţământului preuniversitar: în loc de „Istorie“ să se predea „Educaţie pentru societate“

februarie 9th, 2016 | Postat in Dezbaterile SȘIR

Specialiştii desemnaţi de Ministrul Educaţiei să coordoneze elaborarea arhitecturii curriculare în învăţământul preuniversitar vin cu propuneri radicale, printre care dispare „Istoria”, fiind înlocuită cu „Educaţie pentru societate”. În clasicul stil românesc reformăm totul până se alege praful!

Conform experţilor, disciplina „Educaţie pentru societate” este „esenţială pentru formarea unei personalităţi echilibrate, conştientă de apartenenţa la o comunitate, la formarea deprinderilor pentru pilonul „să trăim împreună”. Conştiinţa apartenenţei la o comunitate o generează cunoaşterea istoriei, domnilor experţi. Ca să ai o asemenea conştiinţă trebuie să ştii cine îţi sunt strămoşii, cine este poporul tău, care sunt valorile şi realizările poporului tău, trebuie să cunoşti istoria celorlalte popoare ca să ai elemente de comparaţie. Integrarea în Uniunea Europeană nu înseamnă că trebuie să ştergem cu buretele istoria noastră. Da, trebuie să trăim împreună, dar nu trebuie să ne uităm strămoşii. Trebuie să ne cunoaştem trecutul ca să nu mai repetăm greşelile. În care stat din Uniunea Europeană nu se mai predă istoria?

Suntem un popor care mai are nevoie de clarificarea propriei identităţi, dovadă ceaţa în care se zbat românii de peste Prut sau aberaţiile dacismului promovat în articole de tabloid în presa online. Încă nu suntem un stat împlinit. Încă nu ne-am definit locul în Europa. Trebuie să ne cunoaştem istoria pentru definirea propriei identităţi în Europa. Trebuie să ne cunoaştem valorile ca să stăm cu capul sus în Europa. Indiferent dacă susţinem că suntem urmaşii lui Traian sau urmaşii lui Decebal, avem suficiente motive să stăm cu capul sus în Europa, aşa cum stau englezii, francezii, nemţii, ungurii sau polonezii, fiecare mândri de istoria pe care o moştenesc.

Programa disciplinei Istorie trebuie transformată pentru a forma o personalitate echilibrată, conştientă de apartenenţa sa la o comunitate şi capabilă să înţeleagă ce caută celălalt aici, adică să accepte să trăiască împreună cu celălalt, care are o altă origine, o altă istorie, o altă cultură. La programă trebuie lucrat, domnilor experţi, nu să desfiinţaţi disciplina istorie.

Printre modulele noii discipline care înlocuieşte Istoria, în viziunea experţilor ministrului Curaj, „normele de comportament în societate (codul bunelor maniere), prezentat în exemplificări practice din şcoală şi viaţa cotidiană” sunt cap de listă, urmate de „cunoştinţe de legislaţie, drepturile şi îndatoririle copiilor şi cetăţenilor, Constituţia României, fiscalitate, sancţiuni legislative şi administrative”, adică „tot ce are legătură cu viaţa socială şi inserţia adultului în comunităţi îşi găseşte locul la această disciplină”. Sigur Caragiale ar avea o mulţime de subiecte pentru schiţele lui din cauza acestui proiect de înlocuire a Istoriei cu Educaţie pentru societate.

Viziunea nerealistă şi lipsită de pragmatism a experţilor este relevată de modulele pe care le propun la această disciplină: „De la sisteme autocratice la sisteme democratice, Societatea europeană, Educaţie civică, norme de comportament social, Sisteme legislative, Coduri (penal, civil, codul familiei), Legislaţie uzuală, Istoria  sistemelor economice, Educaţie financiară, Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi  ale copilului, Responsabilităţi individuale şi colective, Războaiele în evoluţia umanităţii, Integrarea în piaţa muncii, Pregătirea pentru viaţa de familie, Relaţii de cuplu, Creşterea copiilor, Sensibilitate culturală şi toleranţă la multiculturalism, Axiologie şi valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială), Managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră, Competenţe antreprenoriale, Selecţia şi procesarea informaţiei, Cunoaşte-ţi aptitudinile, Uniunea Europeană, spaţiu economic şi social comun.”.

Ce găsim în această salată intelectuală (nici măcar exerciţiu intelectual nu îl pot numi): fragmente de istorie, probabil ce îşi mai amintesc domnii experţi din ultimele lecturi în domeniu, amestecate cu noţiuni de educaţie civică sau economică, plus diverse. (more…)